 |
martie 2003 - Galati- Muzeul de Arte Vizuale
 
Domnule Laurentiu Dimisca,
Mă tot chinui de ceva timp să găsesc o zicală. Dacă nu ai bătrâni sa-ti cumperi, ceva de genul acesta, dar aplicabila tinerilor. Nu găsesc, deci trec mai departe si încerc să inventez una. In orice caz problema nu este simpla.
Nu este simpla când este vorba de un tip care îndrăznește sa aibă 100 de lucrări la o singura personala la vârsta lui, la dimensiunile lui fizice. Si ce lucrări... . Ceea ce este mai interesant si mai "enervant" este ca știe ce face si nu crede probabil despre sine ca este geniu. Ceea ce este si mai "enervant" decât enervarea precedenta este ca este profesionist si ca in spatele acestui profesionalism, sta cunoașterea in varii ipostaze.
Am stat mult in cumpăna sa spun acestea. O simpla înșiruire de termeni disecând o
imagine nu îmi spunea tot, drept care am ales acest tip de discurs. Revenind la "enervări" țin sa spun ca nu sunt pasagere. Țin de "punere la punct". Pentru cei care
nu accepta si din partea unuia mai tânăr sa fie puși la punct nu le recomand sa se
uite prea des pe simeze. Cauzează bunei păreri pe care o au despre sine sau despre
liberul lor cuget.
Sa colorezi culoarea unui vis, iar acest vis sa fie realitate, iar aceasta realitate sa fie
lume paralela, este un tur de forța pe care nu o poți avea decât daca ești "bătrân"
deja.
Ce pot sa spun mai mult?
Domnule Laurentiu Dimisca mă bucur ca te-am cunoscut. Mă ierți ca evit
discursul "oficial" dar imi pare meschin fată de ceea ce faci si prea puțin cinstit.
Anca TOFAN
|